Pestera Ghetarul de la Scarisoara

Pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale - Dobresti, reprezentând (alaturi de Pestera Pojarul Politei) etajul superior, fosil al acestuia. Este sculptata în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale.
Lungimea totala a pesterii este de 720 m, denivelarea (negativa) fiind de 105 m. Se dezvolta pe o succesiune de fete de strat (vizibile în special în Sala Mare si în Galeria Maxim Pop); salile mari ale pesterii fiind formate la contactul dintre fetele de strat si diaclaze. Accesul se face printr-un aven de 48 de metri adâncime si 60 de metri în diametru. La baza avenului se gaseste poarta propriu-zisa a pesterii care da acces la o sala imensa, numita Sala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, ce se continua spre NV cu Sala "Biserica", principala atractie turistica a pesterii. În partea de sud a Salii Mari se deschide intrarea larga de 15 m si înalta de 7 a Galeriei Maxim Pop, care dupa ce coboara 68 m se continua cu Rezervatia Mare a pesterii.
Din aceasta se urca în Catedrala, frumos concretionata si lipsita de gheata. Din Catedrala, printr-o mica "fereastra" se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al pesterii (+50C), de asemenea lipsit de gheata, dar bogat în concretiuni calcitice.
Tot din Sala Mare se ajunge în Rezervatia Mica (spre nord), prin coborârea unei faleze de gheata înalta de 14 m. In sectorul nord - estic al Rezervatiei Mici se gaseste Palatul Sânzienei, lipsit de gheata si concretionat.
Principala "resursa" stiintifica si turistica a pesterii, blocul de gheata, are un volum de 75.000 m3 si o grosime medie de 16 m (forajul efectuat în februarie 2003 a ajuns la o adâncime maxima de 22,53 m). Se gaseste cantonat în Sala Mare, formând planseul acestei sali, de unde se prelungeste sub forma unor "limbi de gheata" în Rezervatia Mare, Biserica si Rezervatia Mica. În aceste trei sali, la o oarecare distanta de blocul de gheata se dezvolta stalagmite de gheata, cu dimensiuni variabile, de la câtiva cm la peste 10m (în Biserica). Spre deosebire de blocul de gheata care are are o vârsta de 3500 ani (Pop, Ciobanu, 1950), aceste stalagmite se pot topi de la un an la altul, sau chiar disparea în unele perioade (Viehmann, com. pers.).